Studiu de Caz: Când se Respinge un Ordin de Protecție? Rolul Decisiv al „Stării de Temere”
Un ordin de protecție este un instrument juridic esențial pentru a apăra victimele violenței domestice de un pericol real și iminent. Cu toate acestea, emiterea sa nu este un proces automat. Instanța de judecată analizează riguros probele pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile legale, iar una dintre cele mai importante este existența unei stări de temere reale și justificate a victimei.
Un caz recent, soluționat definitiv, ilustrează perfect o situație în care, în ciuda existenței unui conflict, cererea de emitere a unui ordin de protecție a fost respinsă tocmai pentru că reclamanta nu a reușit să dovedească această stare de teamă.
Situația de Fapt: O Relație Conflictuală și o Acuzație de Agresiune
Între doi soți aflați în proces de divorț exista o stare conflictuală, generată în principal de exercitarea dreptului tatălui de a-și vizita fiica minoră. Pe 16 mai 2021, pe fondul unei dispute, femeia a susținut că bărbatul a lovit-o cu piciorul. În urma acestui incident, poliția a emis un ordin de protecție provizoriu, confirmat de procuror.
Ulterior, bărbatul a contestat în instanță acest ordin provizoriu, iar judecătoria i-a admis contestația, anulându-l. Femeia a formulat atunci o nouă cerere, solicitând instanței emiterea unui ordin de protecție standard.
Analiza Instanței: De ce Probele Nu au Susținut Starea de Pericol?
La judecarea noii cereri, instanța a analizat în detaliu probele, ajungând la concluzia că nu se justifică emiterea ordinului.
Înregistrarea Video: O Atitudine de Provocare
Din înregistrarea video a incidentului, depusă la dosar, instanța a observat că, la un moment dat, reclamanta s-a apropiat de pârât „având o atitudine de provocare”, după care s-a retras, susținând că a fost lovită.
Comportamentul Reclamantei: Lipsa unei Stări de Temere
Acesta a fost elementul decisiv. Judecătorul a constatat că, ulterior momentului în care a pretins că a fost agresată, reclamanta nu a prezentat o stare de temere. Din contră, a rămas în prezența pârâtului, amenințându-l că va chema poliția. Comportamentul său nu a relevat faptul că ar resimți un pericol real și imediat.
Corespondența și Certificatul Medico-Legal
Corespondența electronică purtată de părți în aceeași zi nu a trădat, de asemenea, o stare de pericol iminent. Mai mult, în lipsa martorilor oculari, instanța a considerat că certificatul medico-legal atestă doar o „probabilitate” că leziunea a fost produsă de pârât, fără a putea stabili acest lucru cu certitudine.
Concluzia Juridică: Fără o Stare de Temere Dovedită, Nu Există Ordin de Protecție
Instanța a respins cererea, motivând că, pentru a emite un ordin de protecție, nu este suficientă simpla existență a unui conflict. Legea cere dovedirea unui pericol concret și iminent pentru viața, integritatea sau libertatea victimei.
Acest pericol trebuie să genereze o stare de temere reală, care să justifice măsurile restrictive. În acest caz, reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a reușit să demonstreze existența acestei stări. Judecătorul a concluzionat că nu orice situație tensionată poate conduce la emiterea unui ordin de protecție, existând și alte mecanisme juridice la dispoziția părților.
Resurse Utile
Emiterea unui ordin de protecție este condiționată de dovedirea unei stări de temere reale, conform Legii nr. 217/2003. În cazuri de violență în familie, sarcina probei revine reclamantului, iar pentru asistență juridică, ne puteți scrie pe pagina de Contact.
